clic pe logo

 siglaROKU

miercuri, 11 noiembrie 2015

Maria Tirenescu - Printre flori

Maria Tirenescu - Printre flori

Virginia Popescu

La editura Pim din Iaşi a apărut  volumul de haiku al poetei Maria Tirenescu – Printre flori. După o scurtă prefaţă în care povesteşte cum a descoperit poemul haiku, autoarea face o incursiune în universul florilor printre cele patru anotimpuri. Volumul cuprinde 16 capitole, cu un număr de 125 de poeme, urmate de o listă de comentarii, o listă a publicaţiilor şi datelor biografice ale autoarei.

Iată în ordine titlurile celor 16 capitole:

Flori de primăvară ; Mâţişori ; Păpădii ; În livadă ; Liliacul ; Teii ; Salcâmii ; Grădina de flori ; Flori de nu-mă-uita ; Florile din casă ; Flori de câmp ; În vacanţă ; Florile toamnei ; Flori de gheaţă.

Primăvara este o adevărată explozie de lumină, căldură, culori şi miresme. Ea poartă veşmintele tuturor florilor : albul imaculat al ghioceilor, albastrul brânduşelor, auriul păpădiilor, violetul toporaşilor sau al liliacului, etc.

Bogata paletă a primăverii defilează prin faţa ochilor noştri, într-un vârtej de culori şi parfumuri.

Răsărit de soare –
păpădii înflorind
printre ruine

Poeta nu uită nici pomii care înfloresc primăvara : cireşii, corcoduşii, prunii, vişinii, merii, castanii şi salcâmii.

Cireşii înfloriţi –
fetiţa urmăreşte
un fluture alb

Vara, cu mirosul îmbătător al florilor de tei, al crinilor şi al reginei nopţii, cu risipa de trandafiri ne încântă  deopotrivă.  Poemele Mariei ne plimbă printr-o adevărată grădină paradisiacă. Iată un poem de o frumuseţe tulburătoare.

Urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul

Oare luceafărul îşi ia strălucirea de la polenul de « pe o petală de crin » ori polenul crinului străluceşte sub razele luceafărului, sau poate astrul serii se odihneşte  « pe o petală de crin » ?  Dar crinul nu seamănă chiar el cu un luceafăr ?

Din grădină, o potecă ne conduce spre câmpul presărat  cu flori de vară. Roşul sângeriu al macilor, albastrul florilor de cicoare sau al albăstrelelor, galbenul diafan al sânzienelor şi albul margaretelor ne încântă privirile.

Lan de grâu –
printre macii înfloriţi
doar o albăstrea

Toamna, cu nenumăratele ei culori şi nuanţe, adânceşte sentimentul de wabi-sabi, acea dulce tristeţe a lucrurilor pieritoare, a amurgului vieţii. Crizantemele, flori specifice toamnei  îşi etalează culorile vii împrăştiid un miros puternic, pătrunzător.

Soarele-n amurg –
numai crizantema
nescuturată

Iarna, anotimpul  rece al meditaţiei, al purităţii dar şi al austerităţii, al morţii vremelnice a naturii e simţită cu o mare acuitate de sensibilitatea poetei. Iarna este o perioadă de răgaz, o lungă aşteptare a renaşterii şi reintegrării în circuitul naturii.  Florile iernii sunt doar cele de gheaţă, acoperind geamurile cu ingenioase ikebane albe, în nopţile geroase.

Flori de gheaţă-n geam –
ghionoaia loveşte
ramura de măr

Printre flori e o carte care ne îndeamnă să ne bucurăm de fiecare clipă, să culegem florile pe care ni le oferă viaţa pentru că totul e tranzitoriu, totul e efemer. Poemele sunt scrise sub semnul vremelniciei (ryuko), dar şi al eternităţii şi frumuseţii naturii (fueki, mei). Volumul Printre flori pune în evidenţă trăsăturile majore ale poetei Maria Tirenescu : simplitate, sobrietate, eleganţă, bun gust, discreţie, o tehnică desăvârşită şi o mare sensibilitate.



MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDOTĂCERII


MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDOTĂCERII

Volumul ROIUL DE STELE (Ed.Rafet, 2015; traducerea în limba engleză Frăţilă Sergiu- Marius; traducere în limba franceză Chifu Ecaterina), semnat de  Genovel-Florentin Frăţilă şochează plăcut şi răsfaţă copios pe iubitorii de haiku-uri.
Precizăm că este a doua carte aşteptată de noi, după  debutul încununat de succes cu PICURI DE ROUĂ (Editura RAFET, 2012).
Am făcut iniţial, mai sus, două aprecieri despre carte; prima este „şochează plăcut” şi se referă la cititorii care nu s-au întâlnit până acum cu tipul de poezie haiku; a doua afirmaţie, „răsfaţă copios”  are în vedere deliciul revelaţiei produse în timpul lecturii făcute de cititorii familiarizaţi  cu poezia de tipul mai sus numit.
Referinţele noastre asupra poemelor prezen-te în volumul de care ne ocupăm ambiţionează să argumenteze afirmaţiile de mai sus care pot părea unora exagerate.
Poemul cu care se deschide cartea stă sub semnul atmosferei edenice:
                    bat clopotele-
                    prin pâlcul de ghiocei
                    zefirul serii
                                          (p.2)
Senzaţiile produse de către cele trei versuri sunt de-a dreptul surprinzătoare. În primul vers, sunetele clopotelor au darul de a intra în rezonanţă cu armonia universală. Doar prin două cuvinte încărcate de adânci semnificaţii, în cadrul unui enunţ simplu (fiind şi prima parte a poemului), se creează atmosfera stenică a păcii lăuntrice. Partea a doua din poem are ca simbol central „ghiocelul”, folosit la plural, marcă impusă de  substantivul colectiv „ pâlcul”. Nicio complicaţie nu împietează energiiile estetice declanşate; împletirea senzaţiilor auditive cu acelea vizuale, domină în neîngrădită libertate atmosfera întregii poezii.
Cu această piesă poetică autorul ne introduce în sanctuarul temei predilecte viu abordată în  volum: marea şi sacra grădină a Ziditorului, NATURA.
Vom observa că pe parcursul întegii cărţi se creează o splendidă feerie a anotimpurilor pe calea unei conciziuni severe. Primăvara este înveş-mântată într-un vitalism tonic, vara respiră solemnitate, jubilaţie sobră; toamna e triumfală, dar, în ciuda accentelor de tristeţe melancolică, nu ne deprimă; cu iarna se întâmplă altceva: atmosfera hibernală este copleşită de oceanul zăpezii, sugerând ca salvare biblica Arcă a lui Noe.
Splendida panoramă a celor patru anotim-puri ne presără totuşi în suflet fiorul pricinuit de  marea, implacabila TRECERE.
Mai întâi, ne vom opri asupra oglindirii farmecului degajat de primăvară. Cu încântare, constatăm virtuozitatea poetului care sugerează inedite ipostaze  ale anotimpului trezirii la viaţă. La început, este redată presimţirea sosirii primă-verii prin semne discrete:
zvon de schimbare-
primăvara pândeşte
ascunsă-n muguri
                    (p.5 )
Apoi - triumful anotimpului floral este exprimat brusc şi pătrunzător, nu sub pavăza zeului RA(soarelui), ci prin imaginea olfactivă sub protecţie selenară:
flori de liliac-
luna plină pluteşte
peste miresme
                     (p.8 )

O adevărată ODĂ A BUCURIEI pătrunde văzduhul, iscând sentimentele de insolită satisfac-ţie a trezirii la viaţă. Sunt simţite cu maximă inten-sitate de către adolescenţii surâzători şi neliniştiţi:
Florar generos-
în preajma liceului
numai mlădiţe
                        (p. 10)

Cu aceeaşi bucurie a biruito-rului întâmpină mama-izvor al vieţii umane- puzderia florilor, conştientă de trecerea timpului care a marcat-o:
mălini înfloriţi –
mama îşi aranjează
părul din tâmple
                                            (p.7 )
Tabloul toamnei nu e mai puţin captivant, însă este învăluit de marama nostalgiei. Cu toate acestea, peisajul autumnal se lasă înviorat de miresmele îndumnezeite ale reginei florilor de sezon, CRIZANTEMA. Instantaneu se declanşează prinosul de iubire candidă, doamna florilor deve-nind barometrul erosului tăinuit în pieptul fiinţelor cugetătoare:
petale în vânt - 
barometru iubirii
o crizantemă
                    (p.78)
O altă filă a calendarului, alt anotimp, acela în care timpul zace sub albul tutelar al zăpezii. Totul este o imensă mirare în trupul unei dulci interogaţii:
ochii miraţi la geam –
oare cine a glazurat
cu alb copacii?
                    (p.100 )
Dar peste aripa contemplaţiei cuprinzând întreg tabloul teluric se aşterne deodată spectacolul iernii care capătă accente apocaliptice:
sfârşitul lumii –
un troian de zăpadă
peste colibă
                     (p. 102)
Prezenţa omului umanizează tabloul, speran-
ţele încolţesc, vin zile de moină. Tensiunea emoţională descreşte:
zile de moină –
omului de zăpadă
i se scurg ochii
                     (p.103 )
   Sunt semne că nimic nu este veşnic pe pământ; ciclul succesiunii anotimpurilor se înche-ie; din nou primăvara bate la uşă, urmează un alt început:
un alt început –
printre nămeţii murdari
apar ghiocei
                     (p.104 )
După misterioasa revelaţie a unei naturii surprinse în diferite ipostaze, volumul ROIUL DE STELE ne frapează prin surprinzătoarea  capaci-tate de a reliefa poetic o diversitate de aspecte. Meritul lui Genovel–Florentin Frăţilă este că punctează inspirat şi alte aspecte ale vieţii telurice, ajungând la un moment dat să ilustreze poetic o corespondenţă între două planuri fundamentale: trăirile extatice de pe pământ iscă discrete trimiteri la elementele  cosmice.
Din păcate, nu putem detalia modul în care se reflectă viziunea autorului în versurile haiku-urilor prezente în carte.  Ne limităm  doar la câteva care piese poetice capabile  să emoţioneze  în  mod
deosebit.
Astfel, durerea discretă a despărţirilor are o rezonanţă aparte:
peronul pustiu –
printre pietre de pavaj
a crescut iarba
                    (p.25 )
sau
trenul de noapte –
pe peron o eşarfă
mototolită
                     (p.48)
Alt nucleu tematic îl constituie singurătatea, boală eternă mai ales a omului pesimist. Definiţie? Nu. Mai degrabă contrasingurătatea:
singurătate –
discret la fereastră bat
razele lunii
                     (p. 67)
Eflufii de cauzalitate cu o admirabilă inducţie lirică ne oferă alt haiku:
singurătate –
puii au zburat din cuib
mult prea departe
                             (p.88 )
Semnatarul volumului probează şi un acut simţ al realităţii din societatea contemporană, realitate pe care n-o ignoră, n-o stropeşte cu apa de trandafiri a mistificării. Da, suferim, în jurul nostru se petrec drame, sunt cerşetori ignoranţi... Există destine polarizate, lumi paralele: una a mizeriei, a suferinţei şi a morţii; alta unde străluceşte opulen-ţa. Poetul prezintă cu spontană originalitate şi subtilă ironie acest aspect:
lumi paralele –
un cerşetor priveşte
balul vienez
                    (p.96 )
Referindu-ne la registrul tematic, aminteam de modalitatea în care trăirile extatice de pe pământ iscă discrete trimiteri la elementele  cosmice:
teii înfloriţi –
mult mai aproape pare
roiul de stele
                    (p.19 )
Acest poem nu suportă comentariu, fiindcă, oricare ar fi el, i-ar spulbera nimbul.
Credem că sintagma din al treilea vers, prin adâncile conotaţii, a fost inspirat aleasă ca titlu pentru volumul în discuţie.
Deoarece   am   numit acest  Cuvânt înainte
MISTERIOASA REVELAŢIE A PSEUDO-TĂCERII, dorim să facem câteva precizări persuasive.
Este într-adevăr uimitor faptul că realizând o severă economie de mijloace prin care se realizează expresivitatea poetică, poemele haiku reuşesc să producă revelaţii estetice (unele chiar uimitoare) în simţirea cititorului.
În ce constă misterul? Simplu. În numai trei versuri (17 silabe în total) se conturează un univers al lumii interioare şi exterioare receptorului. Nu există o tăcere în sânul haiku-ului, ci un freamăt de răscolire, chiar şi când există imagini contempla-tive. De aceea am spus PSEUDOTĂCERE şi nu TĂCERE. Ne întrebăm cum e posibil?
Vei fi de acord cu mine, iubite cititor, că există o taină din care izvorăşte minunea. Nu degeaba s-a spus „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”(Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.I)
Meritul incontestabil al poetului, printre celalte, constă în harul de a asigura consistenţă expresivă fiecărui cuvânt, în cadrul unor sintagme care devin enunţuri eliptice, cuvinte conţinând o tensiune sugestivă aparte, fără podoabe stilistice.
Întreg volumul se distinge prin naturaleţe, e-
chilibru emoţional, originalitate în abordarea teme-lor incitante. Eul liric nu-şi face simţită prezenţa, stă în spatele stihurilor, ca un abil dirijor, dând posibilitatea puţinelor vocabule să-l interpreteze. Este un spectacol seducător.
Aceste virtuţi cu care este înzestrat semna-tarul volumului ROIUL DE STELE  l-au făcut demn de aprecieri.  Premiile şi diplomele primite, prezenţa în diferite antologii(a se vedea p....), după lansarea primului volum, sunt o confirmare a talen-tului cu care  poetul Genovel –Florentin Frăţilă a fost înzestrat.
Avem convingerea că viitoarele volume îl vor situa printre valoroşii creatori de haiku.

                                              Traian Gh.Cristea

                                                  Râmnicu Sărat 13 nov. 2014